O problemă fără soluții

  Am terminat recent de citit „Dragostea durează trei ani” de Frederic Beigbeder . Este o carte cu caracter filozofic , în care un bărbat de 30 de ani relatează despre divorțul său recent și , concomitent , își expune propriul punct de vedere asupra „dragostei” . Fiind impresionat de ideile lui Marc (protagonistul), aș vrea și eu să spun ceva . Astăzi este greu de găsit o definiție a dragostei clară și concisă și nici nu vreau să vorbesc despre asta . Doresc să relatez despre un fenomen nou în universul sentimentelor , ceva des întâlnit în rândul tinerilor : iubire de „poze” . Este atât de nou fenomenul dat că nici nu există o definiție a sa , de aceea voi improviza . Acest tip de dragoste presupune atracție nebună față de o persoană , bazată pe impresia făcută din pozele ei (de pe rețelele de socializare) . O clasific ca pe o forma mai dură și mai dezastruoasă a dragostei  dintr-un singur motiv : ea te orbește . Îți pare că persoana dată este ideală (și la chip poate fi adevărat) ,dar când vine vorba de a o cunoaște mai bine, apare realitatea, cu o drujbă, și taie toate visele în mii de fâșii . Cel mai grav este că odată acceptată ca vis , e nevoie de ceva cu totul șocant pentru a te dezice de el .
   Rar când poți scăpa din așa ghiare . Frederic Beigbeder a descris starea dată astfel : "S-a terminat. S.A. T.E.R.M.I.N.A.T. Este de necrezut că pot scrie aceste zece litere cu atâta uşurinţă, când, de fapt, sunt incapabil să le accept. Uneori mi se întâmplă să am crize de megalomanie: dacă ea nu mă vrea, mă autoconving eu, atunci n-o mai iubesc! Tâmpita asta nu este la înălţimea mea? Cu atât mai rău pentru ea! Dar aceste tresăriri de orgoliu nu durează mult, pentru că n-am un instinct de supravieţuire atât de dezvoltat."(„Dragostea durează trei ani” de Frederic Beigbeder - iată și o recomandare reușită)