Nu-i cred pe cei ce spun că viața poate fi trăită fără prieteni . Ori ei sunt nerozi , ori au atins un nou nivel de egoism . Nefiind ei prieteni buni , acest gen de oameni caută alinarea în singurătate . Cel mai rău coșmar posibil de creat în imaginație este singurătatea . Nu că aș fi simțit-o , dar eram pe cale să cedez în fața ei . Lucrul cel mai interesant este că , de-ar fi o relație de cuplu sau o prietenie mai strînsă , sfîrșitul acestora începe cu atotputernica PROSTIE ! . Nici banii nu au atîta influiență cît o are prostia . Cînd te gîndești cîte destine au fost distruse , cîte lacrimi au fost vărsate din cauza unor prostii și a unor proști , ap chiar vrei să te duci să te tapești .
Pot să mă laud cu gura mare : Am prieteni ! Nu genu de prieteni-turmă cum au majoritatea tinerilor pe rețelele de socializare ( peste 600 de prieteni - naxuia ? ) NU ! Am un grup mai restrîns de prieteni . Acel ideal de oameni care nici nu termini de spus o replică , că ei stau întinși , pe podele , de rîs . La moment Ei reprezintă absolutul spre care tind . Dragostea și chestiile de genu sunt doar niște adaosuri care s-e pierd în timp . Prietenii sunt eterni .
Vă pot doar mulțumi , restul afecțiunii este arătat prin fapte . Și aceasta este și un concept de-al meu : prietenia se măsoară în trăsnăi făcute de gașca întreagă .
Insieme per la vittoria!
Din gură)
RăspundețiȘtergere