Moldova poate!...

     S-au împlinit deja douăzeci și doi de ani de la Declarația Independenței Republicii Moldova față de Uniunea Sovietică. 
„–     Am obținut noi oare independență sau libertate?

–       Desigur că independență”.

     Lumea fuge cu pași mare spre, așa numitul, viitor. Ea uită de politică, iar în „dicționarul explicativ” al planetei Pămînt această artă a devenit doar economie. Pămîntul s-a împărțit, s-a furat, s-a cumpărat și declarat. Astăzi harta intimidează curcubeul. Asta s-a vrut. Așa toți au vrut, precum și moldovenii. Acum se pare că n-o vreau.

     Republica Moldova este un stat agrar, iar acțiunile sale de a atinge un alt nivel sau măcar de a-l afirma pe cel actual se pare că sînt realizarea mărfurilor străine în mii de magazine și înființarea frizeriilor. Pentru a supraviețui și a se tunde Moldova părăsește casa și robește la gospodăria altcuiva, gospodăria, așa zisului, stăpîn. Cu toate acestea statutul țării nu se schimbă. Moldova are minți, are visuri și dorințe, dar toate se inhibă, se limitează. Ea este înecată de ceața grea ce o-nconjoară. Lumină a fost mereu, întrerupătorul a putrezit.

     Moldova nu duce o viață grea. Moldova nu moare de foame. Moldova are unde trăi și ar avea în ce trăi, dacă ar vrea. Moldoveanul poate munci la casa lui, dacă ar vrea. Moldova are de unde, dar nu-și dă seama. Nu-și dă seama de parcă ar fi oarbă după atîtea doctorii și medici, de parcă ar purta ochelari pentru atlas, vînduți în subsoluri, cu bon și garanție, ochelari prin care Lumea-i în alb-negru.

     Moldova poate trăi, Moldova poate lucra, Moldova poate lăsa drogurile și ochelarii.

Moldova poate…