Cunoștința NECONOAȘTERII

     Mintea umană -  de la început țărână neprelucrată, mai apoi lan, la care de grâu, la care plin cu  buruieni. Vai cât de mult aș vrea să-o pot pătrunde! O, nu , nici într-un caz pe-a mea, are fi prea simplu (Oare?). Vreau să înțeleg și să pricep ce gândesc alți oameni. Nebunie - spuneți voi, eu spun - vis! Idee fixă care niciodată nu se va împlini, puteți să-mi contrapuneți. Eu răspund, interziceți-mi să visez, mi-e interesant cum o veți face. Ha-ha-ha! Mă simt chiar acum făuritorul propriului destin (Cine știe?) .

     Mă voi desfăta în cunoștință. Voi privi în adâncul cuiva fără a deschide ochii. Voi putea manipula persoanele și șantaja, în caz de necesitate. Voi răsturna munți cu puterea gândurilor străine. Voi fi atotputernic!!! Și singur, și dezamăgit în toată atotputernicia mea … mărunt ca un purice și slab ca un prunc în fața luminii orbitoare și adevărurilor ce mi se vor deschide.

     Pe de altă parte cui îi trebuie cunoștința dată și abilitatea aceasta monstruoasă când poți rămâne într-o neștiință plăcută. Poți să participi la un teatru bazat pe improvizație, în care niciodată nu știi ce te așteaptă. Așa e mai interesant. Necunoașterea tămăduitoare! Necunoașterea glorioasă! Necunoașterea sfântă!

     Vreau ca următorul pas să fie o surpriză. Vreau să se întâmple totul pe neașteptate. Așa e mai interesant, nu?

     Interesant, dar neorganizat și nestructurat. Cui îi pasă dacă așa îți place ție? Păi în tot trebuie să fie ordine, dar mi-e dor de niște repulsii neașteptate, de niște momente care apar pe neașteptate, dar care rămân pe veci undeva în scoarța craniană.

     Îmi place la întrebarea mea firească și logică ,,La ce te gândești?” să vie un răspuns poate chiar mai logic ca întrebarea ,,La nimic …” . ,,E imposibil să te gândești la nimic, eu văd tot, de ce, dar, răspunzi așa?” . ,,De ce nu?!” Și e corect , de ce nu?! Logică intangibilă cu lumea reală și clară, lumea de suprafață, dar cea mai corectă . Ea fascinează prin adâncimea și profunzimea ei. ,,Nimic” , deci Ghicește singur. Mii și mii de variante, mii și mii de așteptări, regrete, presupuneri, scenarii horror, povești de dragoste apar la mine în gând și toate sunt corecte, dacă noi credem cu adevărat în ele.

    Vreau sa fiu în neștire. Să descopăr singur lumea, cu capacitățile și ideile mele, nu cu răspunsurile gata ale societății. Vrea cu vehemență să nu citesc gândurile oamenilor ce mă înconjoară. Câteodată simți nevoia și să fii păcălit ca lumea.

     Vreau să te descopăr singur, fără sfaturile altora. Sunt gata să aștept suficient pentru ca oricare om cu care interferesc să se dorească descoperit de mine!

     Vreau să fiu ca toți, UNIC !!!

Ascult: Beethoven – Symphony No. 5 in C Minor OP.67 – Allegro Con Brio

Starea: Împlinire (pentru azi și zilele ce vor urma)