Am nevoie de Mașina timpului! Să urc la volanul ei , să ajung la 88 mph și să fac saltul mult dorit. Dar sunt un muritor, nimic mai mult, nimic mai puțin.
Am căutat fericirea. Continui să o caut. Toți avem nevoie de ea. Nu fug după idealuri , am imaginație pentru a le crea. Am făcut încercări și am dat greș, nu o dată. Am trecut totul prin inimă și nu-mi pare rău , deși creierul răcnea de diperare - DEGEABA! Sunt un visător. Mereu am fost unul . N-a fost greu să visez la stele. Acum îmi doresc doar pămîntescul. Vreau să-mi îndrept trecutul , dar merită oare? Trebuie! Altfel, ce rost mai are să visăm la un viitor, dacă prin prizma prezentului, adaugăm greșeli în trecut. Sunt un OM. E firesc să tind spre culmi și să eșuez. Totuși nu recunoaștem asta. Nu vrem să părem slabi, dar o facem. Vreau să mă eliberez! Nu mai suport privirile ce strigă - încă un ratat. Criticii societății - javrele care latră. Adevărata putere răsare din eșecuri. La fel și fericirea .
A face greșeli e firesc. Corectarea lor e deja un miracol .