Căsuța Noastră Live din Spațiu

Broadcast live streaming video on Ustream Stream prestat de NASA

MiEZ Classic 05

Vocația (scurtmetraj)

Omenirea este o coincidență la puterea 7 miliarde, dar atîta timp cît apar erori de producție vor fi și Talente.

   ...un Film regizat de Igor Zaharov și Echipa sa de tineri talentați, un scurtmetraj ce evocă importanța factorilor externi asupra vocației din sufletul fiecăruia.

Scînteia aprinde pocalul

... va birui mișcarea

Lumea  și Universul au apărut și evoluează, există datorită mișcării. Aceasta este instinctul vieții și tămâia morții.

Trăim într-o lume în care nu s-a schimbat nimic de câteva milioane de ani în afară de haine. Aceleași legi domină și dirijează omenirea, legile naturii, legile vieții pe care ne-am deprins a le numi „necinstite” din lene. Așa trăim, așa murim.

Simpla gândire este mișcare, e chiar un răsfăț. Dorința, visul, tendința, toate sunt mișcare. Acestea sunt premisele existenței. Ne-am născut cu toții într-un război. Am apărut pentru o Victorie, una singură, atât de aproape și totuși atât de departe. Luptăm, conștient și inconștient, pentru Dânsa, ne mișcăm. Privirile ne dau de gol, toți o admirăm.

Mereu, oriunde mici sclipiri, uneori mărețe, ne-au tras până Aici. E de ajuns ca toate aceste chibrituri „premature” să fie adunate la un loc - o torță deja învinge întunericul, deja face căutarea Victoriei în negrul abisal al Universului o cruciadă, un fulger. Negrul ne face harnici și cu ochii deschiși.

Prin mișcare am ajuns aici, astăzi,

Până acolo, mâine avem doar de pășit.

Nereușita individuală și universală

   Ce este nereuşita? Cred că e o stare a ta cînd ești neputincios în fața ,,marelui necunoscut”, aparent foarte complex și irezolvabil. Urăsc asta! De ce ceva ar trebui să mă oprească din drumul meu, din gândul clădit de mult timp la mine în subconștient? Absurd, eu am dreptul să spun ,,Eu am făcut asta!”.

    Evident că te simți ca firișorul de praf de pe talpa pantofului tau, călcat de sute și mii de ori la discreția cuiva de (afară) . Și care-i problema? Faptul ca prima dată ai eșuat nu te poate motiva să renunți la tot pe vecie. Circumstanțele impun la improvizaței. Amăgește soarta, fii actorul care poate primi Oscar-ul în oricare scenă de viață.

    Sunt idei care vehiculează că dacă n-a ieșit dintr-odată, apoi restul străduințelor sunt neimportante, oricum ele sunt soldate cu eșec. Da, dacă o să gândești așa, desigur! Visul tău deja este mort înainte de naștere ...

    Eu voi reuși! Eu voi obține ce am dorit! (Măcar ca n-am dat practica, dar , acum stau și ma gândesc, eu serios am condus mașina rău. Cred ca prea emoțonat, dar asta tot e o scuză, nu un motiv convingător.) Totul depinde de atitudinea ta. Eu lucrez asupra punctului acesta (nu de fiecare data reușește, și ce dacă?).

    Tu ești stăpânul lumii, trebuie doar să crezi în asta (și eu am să dau examenul din încercarea următoare!!! :D) ! Taste it! Love it! Rock’n’roll! ;)

Ascult: Limp Bizkit – My Way

Stare: Deja împăcare

Eliberare [scurtmetraj]

  Am nevoie de Mașina timpului! Să urc la volanul ei , să ajung la 88 mph și să fac saltul mult dorit. Dar sunt un muritor, nimic mai mult, nimic mai puțin.
  Am căutat fericirea. Continui să o caut. Toți avem nevoie de ea. Nu fug după idealuri , am imaginație pentru a le crea. Am făcut încercări și am dat greș, nu o dată. Am trecut totul prin inimă și nu-mi pare rău , deși creierul răcnea de diperare - DEGEABA! Sunt un visător. Mereu am fost unul . N-a fost greu să visez la stele. Acum îmi doresc doar pămîntescul. Vreau să-mi îndrept trecutul , dar merită oare? Trebuie! Altfel, ce rost mai are să visăm la un viitor, dacă prin prizma prezentului, adaugăm greșeli în trecut. Sunt un OM. E firesc să tind spre culmi și să eșuez. Totuși nu recunoaștem asta. Nu vrem să părem slabi, dar o facem. Vreau să mă eliberez! Nu mai suport privirile ce strigă - încă un ratat. Criticii societății - javrele care latră.   Adevărata putere răsare din eșecuri. La fel și fericirea .
  A face greșeli e firesc. Corectarea lor e deja un miracol .

Moldojenii !

  Din nou societatea își arată potențialul în materia degradării naționale. Am ajuns în pragul unui război spiritual de scară largă. Au renunțat oare strămoșii noștri , îngenunchiați în propriul sînge , la limba , patria , vatra doar pentru a întreține în viața kilogramele sale de carne ? De ce noi suntem nevoiți să facem asta ?
  Să fii martorul la o ceartă nu e plăcut. Vezi cum , doar prin cîteva înjurături și obiecții fără vreo bază argumentativă , scade , uniform accelerat , IQ-ul unora. Concomitent , tumoarea , ce a lovit majoritea populației micului nostru stat , i-a amploare. Problema limbii naționale , nu a existat niciodată. Demult se știe că vorbim româna , mulți știu , dar puțini recunosc. Din motiv că foștii „colonizatori” au făcut abuz de educația noastră , națiunea își pierde rădăcinile. Aceeași poveste sa întîmplat acum 300 de ani cu triburile Cherokee , Apache sau Comanche. Asupriți de colonizatori , aceste triburi au ajuns în consecință maimuțe în rezervații. Cu părere de rău , destinul națiunii noastre are tangențe cu același tip de conservare a speciei , doar cu supraveghetori diferiți.
  E grav cînd penele unora se umflă . E mai grav cînd ele sunt umflate nu doar de orgoliu , ci și din ingrație. Cînd aud că , la noi acasă , suntem nevoiți să schimonosim graiul , să rupem nu doar osul din limbă ci și din inimă , pentru ca „unii” să înțeleagă ce e în suflet , ap chiar îmi vine să părăsesc planeta asta . Dar să admitem și asta (deși e o probleme foarte gravă) , dar de ce trebuie ca cei nevinovați , neinformați să cadă primii în plasă ? Nu avem tărie ; nu avem atitudinea necesară.
  Problema noastră nu e diferită de a Ucrainei. Aceeași sursă varsă tone de benzină în foc pentru a pîrjoli națiunea. Ne așteaptă și pe noi acest jăratic , dar lenea moldoveanului amînă sentința. Într-un fel sau altul e norocul nostru, dar în fața judecății vom pleca capul și sabia nu va ezita .
  Am fost crescuți în brațele unui popor maginific cu o limbă de invidiat. Dacă odată cu finisarea școlii , se termină și existența lor, dați-mi voie să prăvălesc bacalaureatul!